Vladimir Rosulescu - Geografie: CRAIOVA

In urmă cu mai bine de 111 de ani, mai precis în anul 1896, se termina construirea Hotelului Geblescu,denumit așa după numele proprietarului său, Ștefan Geblescu. Hotelul s-a ridicat la intersecția dintre străzile de azi, Calea Unirii și Sf. Dumitru Intr-un anunț din ziarul Epoca, seria II, nr. 188 din 23 iunie 1896, se aducea la cunoștința publicului deschiderea hotelului.

Edificiul avea la parter celebra cofetărie “Borănescu”, a cărei faimă, ani de zile, a stat alături de celebrele cofetării bucureștene “Capșa”, “Athenee Palace” și “Nestor” (clădirea celei din urmă, care sufeise unele modificări, s-a prăbușit la cutremurul din 1977). La subsolul hotelului se afla un local numit “La Tunel”, care avea în anii crizei o reclamă în versuri: “Criza vreți să n-o simțiți, / Cu toți la «Tunel» porniți, / Bei, mănânci pân’ te faci praf / Știți, mai cântă și-un taraf, / Iar la ziuă, când te faci turtă, / Să iei o ciorbă de burtă / Și pe urmă să bei iar / Un Nectar sau un Cotnar / Căci de Drăgășani e via / Și-l bei doar la… Eremia”.

Unul dintre traseele de plimbare ale Craiovei în jurul anilor 1900-1920 trecea fără îndoială, prin fața luxosului Hotel Geblescu, clădire cu două etaje ce se mândrea cu 54 de camere modern decorate. Hotelul a devenit rapid centrul vieții mondene a acelor vremuri. Alături de alte hoteluri celebre, Hotelul Geblescu mai era și un cunoscut loc propice pentru aventurile nocturne. Femeile care vindeau plăceri aveau camere închiriate permanent la acest hotel, iar clienții lor nu ezitau să le finanțeze. In apropierea hotelului se afla cofetăria lui Cacaliceanu, care avea deasupra Clubul Tinerimii, urma o berărie, grânăria lui Valentin Cohn, casele lui Gheorghe Chițu și Iorgu Căletzeanu, iar peste drum de el s-a ridicat la scurt timp un alt hotel luxos, Hotelul Minerva. In anii interbelici, hotelul și-a schimbat de mai multe ori numele și proprietarul

In 1924, în urma unei licitații, Nicolae Dragomir, cetățean român stabilit în America, a cumpărat clădirea și a renovat-o, transformând-o într-un hotel cu 65 de camere, frumos mobilate și dotate cu cele mai moderne instalații de apă, lumină, rețea telefonică și canal. Numele hotelului s-a schimbat și el în Hotel “New York”. Reclama acelor vremuri spunea că prețurile erau convenabile și că, printre facilitățile de care dispuneau clienții, era și faptul că puteau face baie la orice oră din zi și noapte. Dragomir nu a apucat să se bucure prea mult de investiția sa, murind cinci ani mai târziu și lăsând în urmă un testament disputat și în ziua de astăzi.

In 1934, hotelul a trecut în proprietatea unui anume Petrică Teodorescu. Din 1948 până în 1977, Hotelul “New York” a funcționat sub numele de Hotel București. După cutremurul din 4 martie din acel an, hotelul a fost desființat datorită gravelor avarii suferite. Clădirea a găzduit ulterior sediile unor întreprinderi diverse, precum cel al UFET Dolj (Unitatea Forestieră de Exploatare și Transport).

Timp de aproape 30 de ani, la parterul fostului hotel, cu intrarea prin colțul clădirii și spre latura dinspre strada Sfântul Dumitru (fostă Grigore Preoteasa) a funcționat un bufet “Expres”. Pe cealaltă parte a clădirii, cea dinspre strada Unirii, s-a aflat o populară cofetărie de stat, numită “Aida”, intrată în faliment în jurul lui 1990 și preluată în patronaj privat. Cofetăria avea spre stradă doi perți mari de stică, care se pueau rabata vara spre interior până lângă pereții laterali, astfel că se crea un spațiu liber și aerisit spre stradă. Intrarea în cofetărie, din tocărie metalică, se afla în centru, între cele două vitrine rabatabile de sticlă.

“Clădirea are un parter cu spații comerciale largi spre Str. Unirii și Sfântul Dumitru, două etaje înalte și un nivel mansardat. Așezată pe colț, ea prezintă o latură mai lungă pe Str. Sf. Dumitru, adică spre vest, cu douăsprezece ferestre la fiecare dintre cele trei nivele de peste parter. Are o latură mai scurtă spre Str. Unirii, adică spre sud, cu trei rânduri a câte șase ferestre la etaje. Intrarea în hotel se află în Str. Sf. Dumitru, pe la mijlocul laturii aceleia.

Acoperișul mansardat este executat din tablă zincată, iar ferestrele de la nivelul mansardei sunt reliefate și înconjurate cu lucrături speciale din același material.. Pe colț acoperișul este completat cu o cupolă semisferică deasupra căreia se ridică un turnuleț metalic, din tablă galvanizată sau de plumb. Turnulețul are un balcon hexagonal deasupra căruia se ridică șase semicoloane cu mici capiteluri. Acelea susțin un acoperiș conic cu două ape, unul mai abrupt spre vârf și altul mai dulce la bază, adică la strașină. Intre semicoloane spațiul este închis cu sticlă. Cupola cea mare are și ea în centru o fereastră ornamentală cu ancadrament din zidărie. Mai are, puțin lateral, încă două ferestre mici circulare, încadrate cu modele din tablă de plumb, sau zincată.

Ferestrele de la primul etaj au ancadramente în partea superioară, care le înconjoară ca o potcoavă cu brațele în jos. Ferestrele de la etajul al doilea au ancadramente mai simple, dar ornamente aplicate sub fiecare dintre ele și pe suprafețele dntre ele.

Colțul clădirii este circular, culminând cu cupola amintită. Pe colț, la etajul întâi, se află un balcon circular și patru semicoloane. Acestea pornesc de la podeaua balconului și merg până la partea superioară a etajului doi, sub mansardă. Semicoloanele centrale sunt cu adevărat jumătăți de coloane din zidărie lipite de perete. Ele încadrează ușa centrală a balconului. Celelalte două semicoloane sunt practic sferturi de coloane, se află la extreme și sunt despărțite de primele de niște ferestre ale aceluiași balcon circular.”

In present (2017) clădirea fostului Hotel Geblescu -New York – București este deținută de una din firmele omului de afaceri doljean Adrian Mititelu, șarlatan de după răsturnarea de regim din 1989, proprietar al clubului de fotbal FC Universitatea Craiova (pe care l-a dus la faliment).

Urmașii lui Nicolae Dragomir, cel ce a renovat și redenumit hotelul, solicită de ani buni retrocedarea imobilului, invocând, printre alte motive, chiar testamentul lui Dragomir, în care se stipula ca hotelul să nu fie vândut și să rămână în proprietatea familiei sale. Un alt argument pe care îl au aceștia este faptul că actualul proprietar nu a respectat regimul de păstrare și renovare al clădirilor-monument, montând termopane, spărgând ziduri și recompartimentând interiorul fostului hotel.

Clădirea se află într-o stare jalnică. mai ales la interior. Deși a fost declarată, pe plan local, clădire de patrimoniu în anul 1975, a fost atât de grav avariată la cutremurul din 4 martie 1977 încât hotelul a fost desfințat Nu va rezistala un alt eventual seism deoarece I s-au aplicat renovări de extreme de proastă calitate în 1977. Are ziduri subțiri, etaje înalte și nu are nici o susținere din beton, sau beton armat, după cum se construia în urmă cu mai bine de un secol Intrarea în partea de sus a imobilului se face printr-o ușă grea de lemn prlucrat, cu două canaturi, din str. Sfântul Dumitru Dintr-un hol larg se urcă pe o scară circulară largă, cu trpte subțiri de piatră și cu balustradă de fier forjat. Totul crează astăzi o stare de nesiguranță.