NESEBĂR

In 1974 am făcut cu Carmen prima noastră ieșire în străinătate, ieșire independentă la volanul mașinii noastre Skoda 100 S de culoare roșie. Formalitățile de obținerea vizei și inclusiv a pașaportului a fost foarte simplă, fiind vorba de o excursie într-o țară socialistă. Suma alocată pentru fiecare din cele 14 zile petrecute în Bulgaria a fost îndestulătoare și chiar puțin peste nevoi, așa că am colindat fără griji țara relativ mică de la sud de Dunăre. Desigur că nici nu visam să locuim la vreun hotel, sau să mâncăm la restaurant. Eu studiasem în prealabil un ghid concentrat despre Bulgaria și înțelesesem că la Nessebăr ar putea fi o locație veche și interesantă, deși ghidul era socialist și nu dădea decât relații restrânse despre obiectivele cu potențial religios. Periplul nostru ne-a dus cu interes spre obiectivele cu caracter istoric din toată Bulgaria, printre care și spre surprinzătorul, încă de atunci, Nesebăr (există mai multe feluri de scriere a numelui orașului). De cum am pășit pe primele străduțe am avut sentimentul că am călătorit cumva în timp. Nu mai este un secret ca vecinii nostri bulgari au știut să profite de pe urma istoriei lor si de pe urma tradiției arhitecturale unice a vechilor așezări bulgărești. Aceasta, cu toate că mari porțiuni din țară poartă amprenta unei sărăcii dezolante. 

Micul oraș cu maxim 10.000 de locuitori ne-a surprins pe amândoi prin bogăția lui arheologică, prin arhaismul străduțelor, prin arhitectura curioasă a caselor cu baza de piatră și etajul de lemn extins, în consolă, spre spațiul public. mai văzusem un astfel de construcții particulare balcanice numai într-un mic cartier din partea de sus a orașului Plovdiv (fost Philipopolis). Nesembăr-ul încă purta amprenta oarecum tristă și reținută a comunismului de început, dar asta nu ne-a frapat. Eram obișnuiți cu cenușiul vieții și a fricii oamenilor de contactul cu străinii, încă din România.
Am colindat multe ore printre bisericuțele de tip bizantin, cu zidărie alternantă de cărămidă și piatră de culoare alb-cenușie. dar atrăgător deosebite prin volumele elementelor constructive și prin contururile acelor elemente. Mai toate erau închise și nu am putut afla dacă aveau picturi obișnuite pentru ortodocși, sau icoane. De la localnici am aflat că picturi se găseau în biserica Sf. Ștefan și Sf. Spas, dar nu am avut timp să le vedem, fiind fascinați de ambientul pitoresc exterior.. Multe dintre ele mi-au rămas întipărite în amintirile minții încă multe decenii și chiar acum când aștern aceste rânduri. De bucurie că ajunsesem într-un astfel de loc ne-am permis să ne așezăm pe o terasă cu fața lamarea învolburată de stânci și să sorbim câte o sticlă de răcoritoare. Sucul nu se deosebea mult de cel din țară, dar ambianța îl făcea mai dulce.  

Nesebăr este un oraș antic pe coasta vestică a Pontului Euxin, unul dintre cele mai vechi orașe din Europa amplasat pe o mică peninsulă stâncoasă, spre sudul litoralului bulgăresc. La nord de orășelul pitoresc, în apropiere, s-a construit sub regimul communist complexul turistic Slunchev Bryag, astăzi  renumita stațiune maritimă Sunny Beach. Orașul a fost martorul dezvoltării, de-a lungul timpului, a câtorva civilizații. Cele peste 40 de biserici (din care am văzut, totuși prea puține), cu volum modest și zidărie preponderant bizantină îl recomandă drept unul dintre cele mai puternice centre ale ortodoxiei în această parte a Europei, în evul mediu. In acest oraș intrat în patrimoniul UNESCO de circa 33 de ani pot fi întâlnite unele dintre cele mai bine conservate vestigii de clădiri particulare din Evul Mediu balcanic. Odată cu includerea centrului istoric al Nesebăr-ului în patrimoniul UNESCO, autoritățile bulgare au reamenajat vechile clădiri cu baze de piatră mai restrânse decât etajele de lemn mai largi decât baza, tipice pescarilor greci si bulgari din secolele trecute si, mai mult, au construit unele noi respectând strict modelele anterioare sec.al 20-lea. Noile acoperișuri roșii înfloresc peisajul general, înveselindu-l. Casele cu baze de piatră, sau zidărie mai mici decât etajul mai larg, de lemn, sunt specifice întregii peninsule balcanice de la sud de Dunăre și chiar unor cartiere vechi ale Istanbulului. Se spune că astfel de case particulare cu baze mai strâmpte se datoresc faptului că proprietarii doreau să plătească dări mai mici, proporționale cu suprafața de la sol.

Situat la circa 120 km de Balcic, Nessebar este un orasel amplasat pe o peninsulă lungă de 850 de metri și lată de 350 de metri, la care se ajunge printr-un istm foarte îngust și nisipos, neaccesibil cu auto. In timpul existentei sale îndelungate, si-a pierdut 1/3 din suprafață, fiind acoperit de mare odată cu lăsarea terenului. Sub apă, la 80 de metri distanță de țărm, încă se pot vedea rămășițele zidurilor de fortificație. In prezent se află conservat doar zidul de vest cu poarta, care apăra orașul dinspre continent. 

Nessembăr-ul a fost construit pe vechile ruine ale așezării trace Mesembria. “Mesambria” însemna “orasul lui Melsas” (După relatările lui Strabon, acel conducător trac s-ar fi numit Menas) probabil întemeietorul așezării, si numele a fost dat de grecii dorieni din Megara atunci când au colonizat așezarea in anul 510 e.A. Așezarea a fost ocupată de dorieni în secolul al VI-lea, perioada în care vechii greci începuseră să se aventureze în ținuturile razboinicilor fară nume, cu steaguri împodobite cu cranii de lup, de la sud și nord de Dunare (probabil geto-daci).

In anul 72 e.N orașul a fost ocupat de Imperiul Roman care a instalat aici o garnizoană importantă, Tracia era o provincie total nesigură și predispusă la revolte. Sub romani Nesebăr a devenit o așezare foarte importantă în epocă. Cetatea a fost cucerită pentru un scurt timp de regele dac Burebista. A inceput din nou să joace un rol mai important in secolele 3-4 tot sub stăpânirea romană de răsărit. Pe tot timpul stăpânirii romane orașul s-a găsit pe Via Pontica, o cale romană care unea Bosforul cu Dunărea. Urmând litoralul Pontului Euxin de la sud la nord, drumul acela lega Bizanțul (viitorul Constantinopol) de Troesmis (azi cătunul Iglița, din județul Tulcea, în România) și Histria (azi în județul Constanța).
Un important moment în istoria așezării l-a reprezentat scindarea Imperiului Roman și trecerea Mesemvriei în administrația Constantinopolui bizantin. Creștinismul a fost introdus ca religie oficială, iar unii din arhitecții Bizanțului au avut ocazia să schimbe radical fața orașului. Atunci au apărut și primele biserici, cea mai cunoscută dintre ele fiind Sf. Sofia, după numele uriașei catedrale din Constantinopol.

In jurul anului 680 e.N. Nesebăr a devenit un centru episcopal, iar in secolele 7-8 a devenit un important și puternic port bizantin. 
In anul 812, țarul bulgar Khan Krum a cucerit orașul, iar slavii și bulgarii s-au stabilit in ceea ce ei aveau sa numească Nessebar. A urmat o perioadă în care Bizanțul și bulgarii au trecut pe rand, sub autoritatea lor cel mai bogat port al Marii Negre din aceasta parte a Imperiului Bizantin. Apoi, fratii Asan, in special Ioniță Kaloyan, și țarii bulgari de la conducerea Imperiului Româno-Bulgar, au fost cei care au dat Nesebăr-ului o multime de biserici existente și astăzi (Nesebăr este considerat orașul cu cele mai multe biserici din lume raportat la numarul de locuitori). Astel, au fost înălțate bisericile Sf. Paraschiva (sec. 13), Sfântul Todor (sec. 14), Sfintți Arhangheli Mihail și Gravril (sec. 14), Sf. Ioan (sec.14), Sf. Vasile (sec.14), Sf. Ilie, sau Biserica Sfintei Fecioare din aceeasi perioadă, și asta ca să se amintească numai câteva dintre monumentele venerabile care au dus la includerea Nesebarului în patrimoniul UNESCO.

Pozitia strategică a favorizat orașul și in timpul celui de al doilea Regat Bulgar. Apogeul dezvoltarii sale a fost în perioada domniei lui Alexandru I, când orașul a fost unul dintre cele mai importante centre ale statului bulgar și când s-au construit noi biserici ortodoxe.

In 1366, orașul a fost cucerit de cruciații conduși de Amedee de Savoie (Savoia) care l-au predat bizantinilor. Cronicile din Mesambria au dat informații despre perioada  în care orașul a fost subjugat provizoriu de către turci, în 1396  In 1453 a căzut total sub conducerea imperiuului cu capitala la Constantinopol. 
Orașul și-a păstrat importanța ca port, un timp, sub dominația turcă. Au fost construite nave și s-a făcut comerț cu grâne și lemn. Importanța sa a scăzut, însă treptat, si, odată cu venirea unui val de pescari greci, când orașul a devenit unul a cărui economie s-a redus substanțial de la comerțul înfloritor de odinioară la pescuit, creșterea viței de vie și a inului.
După eliberarea de sub stăpânirea turcă, Nessebar a rămas un mic oraș de pescari. Perioada Renasterii este cea din care s-au păstrat cele mai multe clădiri din Nesebăr, de aici și aspectul medieval al orașului și al labirintului său de străduțe.

In timpul existentei sale, orasul a găzduit si un episcop, fiind și centru Episcopal..

In 1956 orașul a fost proclamat rezervație arhitecturală și arheologică. Ruinele antice ale zidurilor fortificate, cu porți, care datează din secolele 3-4, bisericile din secolele 5-6, cele păstrate din secolele 10-11, din perioada medievală si cele 60 de case din perioada renașterii, dau orașului și în prezent o atmosferă cu totul specială.
Nesebar a început să înflorească din nou odată cu perioada comunistă, mai precis din anul 1958, an în care s-au pus bazele complexului turistic Slunchev Bryag (Sunny Beach), la numai 5 Km spre nord, adică spre Burgas. Poate ca nu întâmplător, primele lucrări au avut loc chiar pe locul în care erau amplasate două fântâni antice din care locuitorii Nesebăr-ului se aprovizionau cu apă. Astazi, turismul este cel care susține viața economică a acestei perle a Marii Negre și, la modul în care autoritățile bulgare s-au ocupat de amenajarea stațiunii, viitorul Nessebăr-ului nu poate fi decât unul demn de trecutul său.

Moștenirea culturală a vechiului oraș poate fi observată de turiști în cele patru muzee existente: de arheologie, etnografic, în biserica Sf. Ștefan, care conține fresca din secolele 11-17 și Sf. Spas, care deține fresci din sec.al 17-lea.

Când am părăsit Nesebăr-ul am trăit un scurt sentiment de părăsire a unor locuri în care am trăit o viață anterioară, un sentiment de despărțire definitivă de un loc în care nu voi mai reveni….și așa a fost. Au trecut decenii și nu am mai găsit loc pentru un periplu prin Bulgaria. Am auzit că vecinii noștri de la sud au înfrumusețat acea perlă a mării lor cu noi construcții în stilul ancestral și i-au dat un aspect voios, tineresc, odată cu refacerea atentă a valorilor istorice. Atât eu cât și Carmen am regretat că timpul și resursele nu ne permiteau să mai stăm o zi liniștită între fostele minuni ale lumii străvechi.