duminică, 4 decembrie 2011

STRASBOURG

Strasbourg, de pe Rin 
În urmă cu 2.300 de ani, un oraş celtic cu o piaţă numită „Argentorate” se găsea în apropierea râului Rin, între Munţii Vosgi (spre vest) şi Munţii Pădurea Neagră (spre est). Romanii vor stabili aici un avanpost al provinciei Germania Superior, iar în anul 12 î.e.n., numele „Argentoratum” apare prima oară în izvoarele scrise. Viitorul oraş comercial se va dezvolta pe râul Ill, ce se varsă în marele fluviu Rin, şi va fi cucerit succesiv de germani şi franci. În secolul IX numele său era deja cunoscut ca Strazburg, în limba locală.



În secolele ce au urmat, Strasbourg a fost când francez, când german, iar abia după al Doilea Război Mondial el revine în final Franţei. Cu portul său pe Rin, al doilea ca mărime după cel de la Duisburg (Germania), oraşul este un centru economic, industrial şi comercial major. Pe lângă instituţiile europene, Comisia Centrală de Navigaţie pe râul Rin îşi are sediul aici. La fel şi cea mai mare universitate franceză, Universitatea din Strasbourg, cu cei aproape 43.000 de studenţi.
Grand Île (centrul oraşului)
Toate străzile medievale ale centrului duc spre Catedrala Notre Dame, din piaţa cu acelaşi nume, unde îşi au punctul de pornire tururile turistice. Merită să stai la coadă la Oficiul de Turism, pentru o hartă detaliată, care să-ţi arate întortocheatele trasee pietonale sau de bicicletă.
Având fundaţia pusă în secolul al XI-lea, catedrala s-a ridicat din îmbinarea blocurilor de calcar cu nuanţă roz şi a marcat trecerea de la stilul romanic la stilul gotic târziu. De fapt, este o impunătoare capodoperă gotică, cu un turn ascuţit dominând întreg oraşul de la înălţimea de 142 metri. "O delicată şi uriaşă minune", spunea Victor Hugo despre ea.
Ar fi bine să intri în catedrală puţin înainte de ora 12,30 a.m. şi să aştepţi spectacolul ceasului astronomic, un mecanism- bijuterie datând din anul 1842 în forma sa actuală. Câteva marionete se vor roti în cadenţă, iar un cocoş va cânta bătând din aripile scurte, undeva sus, în partea dreapta a ceasului cu înălţimea de 18 metri (de fapt, ceasul este unul dintre cele mai mari din lume).
Admiră apoi vitraliile minunate, orga cu tuburile subţiri energic întinse spre arcurile bolţii, lumina lumânărilor căzută pe coloanele înalte şi îngerii din piatră cu aripi multicolore.

Muzeul catedralei, localizat pe latura dreaptă a pieţei, deţine o bogată colecţie de sculpturi şi vitralii originale, picturi, piese din argint şi mobilier.
Tot în Piaţa Catedralei, poţi să admiri faţada ciocolatie a Casei Kammerzell, una dintre cele mai decorate şi mai bine păstrate locuinţe civile medievale din Strasbourg. În locul vechiului magazin de la parter, acum funcţionează un restaurant.



În partea laterală stânga a catedralei, Palatul Rohan găzduieşte trei muzee pe cele nivele: Muzeul de Arheologie, Muzeul de Arte Decorative şi Muzeul de Arte Frumoase. După Revoluţia franceză, palatul episcopal a fost reşedinţa regelui, abia după 1870 fiind transformat în muzeu.

Pe o străduţă aglomerată pornită din faţa catedralei, ajungi repede în Piaţa Guttenberg, ce adună, într-un careu cu pavaj, palate bogat dăruite cu ferestre de către constructori - multe ferestre, cu obloane deschise, cu flori sprijinite pe pervazuri şi picturi sau sculpturi împrejurul tocurilor din lemn. În mijlocul pieţei, statuia lui Johannes Guttenberg, considerat părintele tiparului modern, aminteşte de prezenţa sa în oraş între anii 1434-1444.



Luând direcţia cartierului Petite France, opreşte-te câteva minute în micul părculeţ cu iederă, felinare şi clădiri cu tencuială colorată, ivit în drumul tău. Butoiul de vin de aici te duce cu gândul la întinderile de viţă-de-vie roditoare de pe dealurile Alsaciei şi la vinul ce le-a făcut celebre.



Petite France îţi pare la fel de frumos ca atunci când te plimbai cu barca pe canalele sale. Acum poţi să citeşte de aproape meniurile bistrot-urilor şi să înalţi privirea spre ghirlandele lungi sau firmele din fier forjat ale braseriilor şi micilor magazine. Păşind pe podeţele dintre îngustele străzi, ascultă cum murmură apa ce trece pe sub case şi fură cu gândul imaginea bârnelor întunecate desenând figuri geometrice pe faţadele luminoase.

Dacă ai şi mai mult timp la dispoziţie, intră în bisericile St-Thomas, St-Martin, St-Pierre-le-Vieux, St-Pierre-le-Jeune, pentru a înţelege istoria catolică şi protestantă a oraşului. Pentru cumpărături, fă popas în Piaţa Kléber, cea mai largă din centrul Strasbourg-ului, o zonă comercială importantă, aici fiind ridicat, la fiecare Crăciun, un brad mare sub care se aşează cadouri pentru cei săraci.

Tradiţionale în Strasbourg
Dintre mâncărurile tradiţionale, cele mai căutate în restaurantele din Strasbourg sunt tarte flambée şi choucroute (ori sauerkraut). Prima conţine un aluat subţire pe care se întinde ameţitor un amestec de bucăţi de ceapă, felii de şuncă afumată, smântână cu unt şi brânză dulce fină, cu totul topit de căldura cuptorului. A doua combină varza acră atent pregătită cu felii de carne de porc şi cârnăciori, alături de cartofi fierţi, după un model german autentic.


Vinul şi berea nu pot lipsi de pe masă, Alsacia fiind una dintre cele mai importante zone viticole din lume, specializată în Riesling sec, şi cel mai mare producător francez de bere.
Este foarte greu să pleci din Strasbourg fără o cutie de foie gras (pateu din ficat de gâscă sau raţă, preparat după o reţetă din secolul al XVII-lea), fără un pachet de biscuiţi aromaţi ori fără o cutie cu bomboane fine, legată cu panglică de mătase.
Ca suvenir, alege simbolul Alsaciei: barza, prezentă în multe dintre poveştile spuse copiilor.



Călătoria în Strasbourg poate continua prin parcurile sale elegante, prin muzeele cu colecţii variate şi prin bibliotecile păstrând multe şi valoroase incunabule, însă întotdeauna se va opri, ca fermecată, sub streaşina mică a unei case cu bârne, a cărei tihnă se păstrează netulburată în Grand Île, nu departe de modernul port de pe Rin.
        * In prima duminică a fiecărei luni (de la 10 a.m. până la 6 p.m.), intrarea la muzeele din Strasbourg  este gratuită, la fel ca în alte oraşe din Franţa.
  • Strasbourg este al doilea oraş diplomatic al Franţei, aici avându-şi sediile 71 de consulate şi oficii reprezentative ale diferitelor state. De acelaşi statut special, de oraş diplomatic, se mai bucură Geneva şi New York.
  • aproape 2700 de incunabule (cărţi tipărite înainte de anul 1500) sunt împărţite în colecţiile a cinci biblioteci din Strasbourg.
Din nou despre Srasbourg

La distanţă de 160 km faţă de Stuttgart şi de 490 km faţă de Paris, în inima Alsaciei şi imediat lângă graniţa dintre Franţa şi Germania, Europa şi-a stabilit un nou centru politic – Strasbourg, „cetatea de pe drum” ori „cetatea unde se întâlnesc drumurile”. Râvnită continuu de cele două puteri vecine, trecută în multe rânduri din stăpânirea uneia în a celeilalte, capitala Alsaciei se mândreşte cu o moştenire culturală bogată, îngemănând spiritul francez şi cel german.

Centrul oraşului, Grande Île ("Marea Insulă"), stă prins în bucla alungită a râului Ill şi se leagă de celelalte districte prin numeroase poduri elegante. Datorită bogăţiei sale arhitecturale, în 1988 UNESCO îl include în Patrimoniul Mondial al Umanităţii, recunoscând astfel valoarea deosebită a monumentelor istorice şi a ansamblului unic de arhitectură domestică din Valea Rinului, specifică secolelor XV- XVI.



Biroul de Turism din centrul Strasbourg-ului recomandă cea mai bună ofertă zilnică: un tur cu barca pe râul Ill, înconjurând zona istorică şi ajungând până în faţa instituţiilor europene de lângă Parcul l'Orangerie. Timp de o oră şi un sfert, bărcile "Batorama" poartă turiştii pe apele liniştite, în timp ce din căştile negre răzbate povestea oraşului şi a palatelor ce se odihnesc pe malul râului. Plecarea se face din sudul centrului - zona pietonală din spatele Palatului Rohan, imediat lângă podul pe care se trece din Piaţa Corbeau spre marea catedrală Notre-Dame.

Prima clădire pe partea dreaptă cum se merge spre vest, lungă şi cu ziduri austere, adăpostea în trecut (1358) vechea vamă a oraşului. Acum, pe terasa din lemn întinsă pe chei şi rezemată de clădire se servesc specialităţi alsaciene, într-un restaurant cochet.
Pe aleile de pe malurile râului, sălcii pletoase şi ziduri gălbui protejează desfătarea unor momente de neuitat: o plimbare romantică, o fotografie de nuntă, citirea unei cărţi, legarea unei prietenii. Din barcă, privind în jur, poţi uita să asculţi vocea din căşti.

Intrarea în pitorescul cartier Petite France se va face printr-o ecluză mică, cu pereţii interiori tapetaţi cu alge şi mâl. Apele şiroiesc înspumate de sub edificiile înalte, care în trecut aveau mori folosite de tăbăcăriile oraşului.


Petite France a fost cartierul tăbăcarilor, al morarilor şi al pescarilor, casele lor începând să fie construite în secolul al XVI-lea. Frumos decorate cu bârne maronii sau negre, aceste locuinţe au poduri înalte unde, în trecut, se puneau la uscat bucăţile de piele prelucrate de meşterii pricepuţi.
Azi, cartierul aparţine turiştilor, străduţele înguste fiind înţesate de terase, restaurante, boutique-uri şi hoteluri.


Ponts couverts ("podurile acoperite") au fost parte din zidul medieval de apărare al oraşului şi unesc malurile celor patru braţe înguste ale râului, ramificat pe o distanţă scurtă. Părţile superioare au fost distruse, însă numele s-a păstrat. Turnurile din piatră de lângă poduri stau în faţa Barajului Vauban, proiectat în scop militar: la nevoie, întreg sudul oraşului putea fi inundat şi intrarea inamicului devenea astfel imposibilă.



După ecluză, râul trece spre partea de nord a lui Grande Île, iar ghidul audio descrie pe rând cele mai importante obiective: Biserica catolică Saint Jean, Palatul Justiţiei, Opera, Piaţa Republicii, Biserica Reformată Saint Paul. Alte scurte istorii ale palatelor de pe mal le vei uita curând, amintindu-ţi doar faţadele lor minunate şi parcurile din împrejurimi.



După alte cîteva parcuri şi case decorate de iederă, să priveşti direct în faţă: barca a ajuns lângă modernele edificii ale instituţiilor din Cartierul European.
Pe partea stângă, noul corp de clădire al Parlamentului European, denumit Louise Weiss, îşi curbează spectaculos linia celor 17 etaje exterioare. Asemănat cu un amfiteatru roman, acesta are cea mai mare sală de şedinţe plenare dintre cele ale instituţiilor europene.
A fost inaugurat în 1999 şi comunică printr-un pod acoperit cu clădirile denumite Winston Churchill şi Salvador de Madariaga, de pe partea dreaptă a râului şi aparţinând aceleiaşi instituţii. În spatele acestora se află un al treilea corp al Parlamentului şi clădirea Consiliului Europei.

Pe malul opus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului îşi are sediul în monumentala construcţie proiectată de arhitectul britanic Sir Richard Rogers şi finalizată în 1995.



Fără să zăbovească mult la Parlamentul European, barca face cale întoarsă spre sud, pentru a acosta curând lângă Palatul Rohan. Sigur te vei ridica de pe scaunul din barcă, dorind să începi o lungă plimbare pe jos, de pe chei spre interiorului lui Grande Île, ţintind Catedrala al cărei turn ţâşneşte spre cer, mult deasupra acoperişurilor palatelor.


De pe râul Ill, ai văzut numai o mică parte a centrului Strasbourg-ului, dar scurta călătorie te-a convins să te alături grupurilor de turişti care roiesc pe străzile şi prin pieţele acestuia.
Oraşul aşteaptă, ziua abia a început. Bienvenue!


Alte informaţii:
  • bărcile "Batorama", acoperite (au aer condiţionat şi costul biletului este puţin mai mare) sau deschise, după preferinţe şi vreme, circulă zilnic între orele 9.30 a.m.- 9.00 p.m., din aprilie până în octombrie. În lunile de vară programul se prelungeşte şi până la 10 p.m., iar pe durata iernii, cel puţin patru tururi pe zi sunt organizate pentru turişti.
  • un bilet întreg costă 9 E, iar cel pentru copii şi studenţi până în 25 ani - 4,5 E.
  • atenţie, city-pass-ul, adică biletul pentru 3 zile de vizite în Strasbourg, nu include în preţul de 13,40 E şi plimbarea cu barca.
  • o alternativă la plimbarea pe râu este un tur de 40 de minute cu trenuleţul turistic, Minitram, ce pleacă din Piaţa Catedralei, merge spre Petite France, apoi se întoarce în centru. Merită încercate însă şi bicicletele prin Grande Île.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu